17 februarie 2013

Django Unchained - Django Far' de catuse


          Django Unchained poate nu a reusit sa fie ceea ce se voia la inceput, insa eu am primit nici mai mult, nici mai putin decat ma asteptam de la un Tarantino post Pulp Fiction (situatia mea este mai speciala, fiindca am mai vazut, pe langa PF, doar Inglorious Basterds). Nimic de inteles, nici un substrat sau ceva de gandit, distractie in stare pura.
Recunosc, mi-a placut destul de mult. Este vioi, nonconformist si cu o poveste coerenta in limita stocului disponibil (eh, pe la sfarsit, pe acolo, cel putin)


          Mi-a placut regia. Mi se pare schimbata destul de mult incat sa fie diferita de Pulp Fiction, insa indeajuns de putin sa iti dai seama cu ce regizor ai de-a face. Putin exagerat, putin de neinteles, putin ametitor, insa sunt obisnuit. Totusi, ori si-a pierdut indemanarea, ori a dat-o pe altceva?
           Scenariu este ceva ce ti-ai imagina daca ai vrea o poveste western, nu prea western, o drama, nu prea drama, plus ceva elemente comice. Are scene amuzante, altele la care am ras bine, unele dezgustatoare si altele nu foarte interesante. Dar merge, m-am simtit bine. De final nu prea am fost multumit. Parca s-a stricat putin farmecul (cei care au vazut, stiu despre ce este vorba, nu dau spoilere). Am si avut impresia, ca ideea scenariului a fost schimbata. Poate Tarantino a avut de la inceput planuita schimbarea de situatie (de la "bounty hunters" la salvatori de neveste), dar mie mi-a lasat impresia ca s-a razgandit si a intors povestea in alta directie.
          Cu privire la actori, se remarca Christoph Waltz si Samuel L. Jackson prin genialitatea, carisma si transpunerea lor in personaj. Si Foxx, si DiCaprio au fost convingatori insa nimic "revelator" in interpretarea lor.

          Pe partea de imagine, totul bine, mi-au placut culorile. Am avut probleme cu decorurile. Cu doua, cel putin. In scena de inceput, padurea pare falsa, prea rara chiar si pentru Texas, copacii aratau, din anumite unghiuri, facuti din plastic. Un alt decor, refugiul dintre pietre ale celor doi. Poate a fost de la editarea de imagine sau de la lumina, dar pietrele emanau falsitate. Poate a fost intentionat... La fel si in cadrele in care muntele trona in spate, aveam senzatia ca ma uit la ceva film din anii 60, cu poze lipite pe fundal drept decor. Repet, deoarece, din punctul meu de vedere, au iesit destul de mult in evidenta, probabil a fost intentionat.
           Una peste cealalta, recomand Django, un wetster relaxant, plin de arhicunoscutul "ketchup-blood" a lui Tarantino.

Regie: 8
Scenariu: 9
Actori: 9
Atmosfera: 10
Nota: 9/10

P.S. Pentru cei interesati care il cauta pe Tarantino in filmele sale, nu va straduiti in Django, nu il veti rata. :D


Pe IMDb

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu