Cidade
de Deus este un alt film care ma face sa vreau sa ma uit la filme straine
(non-americane). Un film care, recunosc, mi-a amintit de Slumdog Millionaire,
un film care m-a impresionat mult la vremea aceea, dar mi-a scazut putin
respectul fiindca realizare se aseamana, mai mult sau mai putin.
Desi filmul este ca
o opera de arta, nu poate fii impartita pe bucati, eu o sa incerc sa fac asta.
Regia este superba. Dementiale
filmarile, cadrele, scenele care curg pe ecran, coerent si captivant. Un stil
fara clisee care pune in lumina reflectoarelor tot ce se poate stoarce din
ecran pentru a il introduce pe specattor in povestea sa.
Scenariul este unul in ritm
alert care prezinta cat se poate de bine povestea cu toate segmentele ei.
Impartirea pe mai multe „capitole” da senzatia spectatorului ca citeste o carte
(tot respectul pentru scenaristii care reusesc asta, amintindu-l pe David
Magee,
scenaristul lui Life of Pi), si ca fiecare poveste cara, la fel ca un
rau, tot felul de mici amanunte care se aduna si ajung inapoi de unde au plecat
atingand punctul culminant. Nu vreau sa dau spoilere, spun doar atat: atentie
la detalii! Un alt aspect este evolutia personajelor. Fiecare are propia
poveste, fiecare este distinct, dar toti ajung sa depinda unii de alti. O
replica memorabila care ilustreaza perfect acest act de evolutionism este cea
livrata infricosator de convingator de un pusti: "I
steal, I kill, I carry a gun, how can I be just a kid? I am a man."
Imi plac regizorii care folosesc actori indigeni chiar daca nu au talent actoricesc. Bine, probabil ca majoritatea au si nu se aplica la fel aceasta regula deoarece nu este un film american produs cu straini. Ignorand ce am spus mai sus, afirma ca pustii sunt incredibili de convingatori, aici evidentiindu-se Piciul’ Ze. Pardon, Micul’ Ze.
Imi plac regizorii care folosesc actori indigeni chiar daca nu au talent actoricesc. Bine, probabil ca majoritatea au si nu se aplica la fel aceasta regula deoarece nu este un film american produs cu straini. Ignorand ce am spus mai sus, afirma ca pustii sunt incredibili de convingatori, aici evidentiindu-se Piciul’ Ze. Pardon, Micul’ Ze.
Pe parte
tehnica sunt demne de mentionat imaginea si montajul. Excelent este redata
atmosfera prin culorile, contrastele si montajul rapid.
Coloana sonora, contribuie realist la redarea povestii.
Filmul este
unul dintre filmele „Must see.” Da, se vede ca este inspirat cate putin din
alte filme cu gansteri, dar este o abordare diferita, exceptionala din punctul
meu de vedere.
Regie: 10
Scenariu: 9
Multumim de recomandare, s-a notat si va fi urmatorul film de vizionat!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca am fost de ajutor! :D
Ștergere