Acesta a reusit sa scoata de la actori un joc frumos si natural si scene la fel de naturale, obtinand o atmofera destinsa chiar si in situatiile dramatice.
Scenariul e superb. Parte "vina" regizorului, parte a scenaristului, filmul are cateva momente in care nu esti sigur daca ar trebui sa razi de situatie sau sa te intristezi. Imi place cum scenariul atinge mai multe parti sensibile ale omului, dar le dezvaluie atat cat sa contribuie povestii in sine. Personajele principale (Joel si Clementine) sunt cele mai dezvoltate. Restul personajelor n sunt foarte bine conturate. Personal, nu prea m-a interesat prea mult soarta lor. Insa balanta sta in echilibru, deoarece Clementine e un personaj foarte carismatic pe care nu o poti uita pur si simplu.
Jim Carrey e unul dintre actorii grozavi ai Hollywood-ului care nu primeste apreciere prea multa din partea publicului pentru ca joaca in filme slabe (Ace Ventura, The Mask), chiar daca da dovada de talent in fiecare dintre ele. Nu am vazut The Truman Show, dar pot spune cu siguranta ca e cel mai bun personaj al sau de pana acum. Am vazut un Jim Carrey "nice", un tip normal, indragostit si confuz. Kate winslet e o aparitie proaspata care reuseste sa se transpuna convingator in rolul impulsivei Clementine.
Pe parte tehnica mi-au placut cadrele tipice unui film european, cadre de reflectie cum imi place sa le numesc. Filmari simple de efect, care pun in valoare personajele. In mod normal, ma astept de la un film romantic sa aiba o coloana sonora care sa iasa in evidenta, dar asa ceva poate ca ar fi daunat acestui film.
In concluzie e un film frumos, reuseste sa fie o poveste de dragoste originala, amuzanta fara sa fie siropoasa sau exagerata (ei bine, incadrandu-ne efectiv in povestea de dragoste, restul actiunii filmului e o exceptie). Cu siguranta merita si trebuie vazut.
Regie: 9/10
Scenariu: 9/10
Actori: 8/10
Atmosfera: 10/10
Nota finala: 9/10
Pe IMDb
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu