De ce traim viata pe care o traim, destinul exista, poate fi schimbat? Si poate cel mai important: cum ar fi viata daca am hotari sa nu luam nicio decizie, pentru ca nici una nu e cea corecta? Se pare ca regizorul Jaco Van Dormael si-a pus aceste intrebari si a incercat sa gaseasca raspunsul prin aceast film incurcat, dar frumos si original, ca viata insasi.
Mr. Nobody e genul de film care din punct de vedere regizoral nici nu impresioneaza, nici nu dezamageste. Imi inchipui cat de dificil poate fi sa pui in scena asa scenariu, chiar daca e creatie proprie.
Ca veni vorba de scenariu, desi are scene inspirate din mai multe filme, il gasesc aproape suta la suta original. Am avut putin impresia in anumite parti ca il urmaresc ba pe Benjamin Button, ba pe Tyler Durden, dar a fost doar atat, o impresie, pentru ca filmul isi impune un stil inca de la inceput. Un stil amestecat ce-i drept (nici prea american, cu tente englezesti si ceva din atmosfera unui film european), dar reuseste sa se descopere singur, iar rezultatul este unul care te face sa te gandesti la dragoste, la alegerile pe care le faci, la viata in general, la intrebarea "Ce-ar fi fost daca?" adresata nu in modul obisnuit, sub forma de repros sau de regret ci pur si simplu din curiozitate sau din nesiguranta.
Scenariul nu nu mai ca tese (putin stangaci ce-i drept) fire narative complexe, dar si personaje. Desi confuz, Nemo isi anticipase deja principala iubire, care a reusit sa il tina la suprafata cand era cel mai pierdut in propriai viata. Nemo este personajul confuz, singuratic, timid, dar curios despre lumea inconjuratoare. Nu ca n-am mai fi vazut astfel de personaje. Da, personajul intr-un fel e banal, decizile (sau evitarea lor) il transforma in personajul pe care nici nu-l poti indragi, nici detesta. Cele trei fete, Anna, Ellise si Jean sunt personajele care reprezinta fiecare cate o parte din viata lui Nemo, uneori definind-o (nu pot spune mai mult fara a da spoiler).
Parintii lui Nemo, principalii vinovati si cei care-l fac pe Nemo sa fie indecis, sunt ca niste caricaturi, fiecare fiind dezvoltat intr-o singura directie.
Actorii joaca convingator, si la fel ca regizorul, nici nu impresioneaza, nici nu dezamagesc. Jared Leto este destul de banal, insa copii care-l intepreteaza pe Nemo si pe Anna la varsta de 15 ani, si respectiv, Nemo la 9, fac o treaba buna, reusind cu succes sa acapareze personajul.
Pe partea tehnica cea mai buna realizare mi-se pare montajul. Este alert, dar nu in stilul "film englezesc de actiune" alert. Regizorul taie scena si te transporta in alta in momentele in care aflii indeajuns cat sa intelegi scena, dar nu te lasa sa-i prinzi ritmul, decat la final. Coloana sonora este superba. O colectie de muzica de calitate, desi nu intotdeauna la potrivita scenei. Folosirea excesiva a piesei "Mr. Sandman" compenseaza cu piesa "Everyday", parca special conceputa pentru film.
Mr. Nobody e filmul dupa care ramai pe ganduri, si care cu siguranta merita vizionat. E printre cele mai bune filme ale deceniului trecut, nu e perfect, dar e pe-aproape.
Regie: 9
Scenariu: 10
Actori: 9
Atmosfera: 10
Nota finala: 9.5/10
Pe IMDb
Mr. Nobody e genul de film care din punct de vedere regizoral nici nu impresioneaza, nici nu dezamageste. Imi inchipui cat de dificil poate fi sa pui in scena asa scenariu, chiar daca e creatie proprie.
Ca veni vorba de scenariu, desi are scene inspirate din mai multe filme, il gasesc aproape suta la suta original. Am avut putin impresia in anumite parti ca il urmaresc ba pe Benjamin Button, ba pe Tyler Durden, dar a fost doar atat, o impresie, pentru ca filmul isi impune un stil inca de la inceput. Un stil amestecat ce-i drept (nici prea american, cu tente englezesti si ceva din atmosfera unui film european), dar reuseste sa se descopere singur, iar rezultatul este unul care te face sa te gandesti la dragoste, la alegerile pe care le faci, la viata in general, la intrebarea "Ce-ar fi fost daca?" adresata nu in modul obisnuit, sub forma de repros sau de regret ci pur si simplu din curiozitate sau din nesiguranta.
Scenariul nu nu mai ca tese (putin stangaci ce-i drept) fire narative complexe, dar si personaje. Desi confuz, Nemo isi anticipase deja principala iubire, care a reusit sa il tina la suprafata cand era cel mai pierdut in propriai viata. Nemo este personajul confuz, singuratic, timid, dar curios despre lumea inconjuratoare. Nu ca n-am mai fi vazut astfel de personaje. Da, personajul intr-un fel e banal, decizile (sau evitarea lor) il transforma in personajul pe care nici nu-l poti indragi, nici detesta. Cele trei fete, Anna, Ellise si Jean sunt personajele care reprezinta fiecare cate o parte din viata lui Nemo, uneori definind-o (nu pot spune mai mult fara a da spoiler).
Parintii lui Nemo, principalii vinovati si cei care-l fac pe Nemo sa fie indecis, sunt ca niste caricaturi, fiecare fiind dezvoltat intr-o singura directie.
Actorii joaca convingator, si la fel ca regizorul, nici nu impresioneaza, nici nu dezamagesc. Jared Leto este destul de banal, insa copii care-l intepreteaza pe Nemo si pe Anna la varsta de 15 ani, si respectiv, Nemo la 9, fac o treaba buna, reusind cu succes sa acapareze personajul.
Pe partea tehnica cea mai buna realizare mi-se pare montajul. Este alert, dar nu in stilul "film englezesc de actiune" alert. Regizorul taie scena si te transporta in alta in momentele in care aflii indeajuns cat sa intelegi scena, dar nu te lasa sa-i prinzi ritmul, decat la final. Coloana sonora este superba. O colectie de muzica de calitate, desi nu intotdeauna la potrivita scenei. Folosirea excesiva a piesei "Mr. Sandman" compenseaza cu piesa "Everyday", parca special conceputa pentru film.
Mr. Nobody e filmul dupa care ramai pe ganduri, si care cu siguranta merita vizionat. E printre cele mai bune filme ale deceniului trecut, nu e perfect, dar e pe-aproape.
Regie: 9
Scenariu: 10
Actori: 9
Atmosfera: 10
Nota finala: 9.5/10
Pe IMDb
un film foarte bun, mi-a captat atentia
RăspundețiȘtergere