Harry Potter and the Prisoner of Azkaban

     Dupa ce Chris Columbus a dat startul francizei, i-a predat stafeta lui Alfonso Cuaron. Cuaron e o gura proaspata de aer, plin de energie (Columbus a declarat ca e prea obosit sa mai continue ca regizor si a ramas doar in calitate de producator) si foarte entuziasmat sa fie inclus in universul Harry Potter.
Dupa filmul Y Tu Mama Tambien, scris si regizat de Cuaron, un film Harry Potter a parut ciudat si unii au considerat o idee proasta decizia de a-l avea in scaunul de regizor. S-a dovedit ca s-au inselat, iar Prisoner of Azkaban a devenit cel mai iubit film Harry Potter, desi in topul meu se afla pe locul 3, langa Goblet of Fire.

     In acest film, Cuaron a creat o atmosfera tensionata si si-a luat liberatatea (care ar fi putut deveni daunatoare) in schimbarea atmosferei copilaresti cu una mai vioaie, adolescentina. In acest film personajele se asemana cel mai mult cu cele din carte.
     Cum dimensiunile romanelor au crescut, si scenariul trebuie sa cuprinda mai mult esenta povestii si sa elimine din celelalte detalii ale povestii.
     De data asta Kloves a taiat scenariul in bucati mai mari si nu a lasat prea mult loc detalilor. Totusi, acest lucru face filmul mai cinematografic, deoarece se axeaza doar pe povestea principala, lasand spectatorul sa deduca detalile mai importante prin intermediul dialogurilor. Cat despre personaje, Kloves a adaptat personajul lui Lupin intr-un mod putin diferit, fata de cel din carte, dar savuros.
     Din pacate, iubitul actor Richard Griffits s-a stins inainte de premiera celui de-al doilea film din serie asa ca genialul Michael Gambon i-a luat locul. Desi pe multi i-a nemultumit prestatia lui care l-a transformat pe Dumbledore din figura paterna in cea de dur, eu personal il ador pe Gambon pentru interpretarea excelenta atat in Prisoner of Azkaban cat si in celelalte filme. 
     Din fericire aura copilariei inca mai plana asupra trio-ului care a dat, inca odata, dovada de talent, afundandu-se si mai mult in personaje. 
     Aceeasi relatie se pare ca o au si David Thelwis si Gary Oldman cu personajele lor.
     Si Emma Tomphson este surprinzator de potrivita in rolul profesoarei Trelawney, un rol extrem de diferit fata de celelalte roluri ale sale.

     Toate laudele merg spre echipa de efecte speciale care au creat un hipogrif plin de viata.
     Filmarile pun in prim-plan personajele si reusesc sa dezvaluie ce-i mai bun in fiecare scena. Preferata mea ramane cea in care Harry zboara prima oara pe Buckbeak.
     Coloana sonora se face bine auzita pe parcursul filmului si desi pastreaza registrul filmelor trecute, Williams aduce ceva nou de aceasta data.

     Seria devine din ce in ce mai buna, iar Cuaron a fost schimbarea necesara odata cu maturizarea francizei.
     Desi nu cel mai bun, Prisoner of Azkaban ramane un film excelent.