The Hobbit: The Desolation of Smaug

   Dupa un an lung de asteptare, am facut-o si pe asta, am vizionat in sfarsit partea a doua din trilogia hobbitului. A fost mai slaba ca prima parte? Nu. A fost relativ la fel de buna. A fost dezamagitoare fata de Lord of the Rings? Categoric. A doua parte mi-a intari ideea ca desi Jackson e omul potrivit care sa dea viata Pamantului de Mijloc pe marele ecran si sper sa adapteze si celelalte lucrari ale lui Tolkien, lipsa de esenta si dramatism a lui The Hobbit nu poate fii trecuta cu vederea. Comert turnat din plin pentru a umple golurile. Comert de buna calitate ce-i drept.

     Dupa cum am mai spus, si daca n-am spus, ma repet: Peter Jackson il are pe Tolkien in sange. Desi atmosfera fantasy se pierde in tumultul de povesti si pixeli, Peter compenseaza prin niste scene de actiune excelent regizate. Scena butoaielor a fost ingenios lucrata si a reusit sa tina spectatorul in priza. Luptele cu orcii sunt cele mai bune scene ale filmului, din pacate. Probabil ca atmosfera fantasy e incerta si datorita faptului ca, din motive evident comerciale, Jackson a introdus "din burta" o multime de intamplari, si s-a lungit prea mult cu unele scene, in special cu cele din barlogul lui Smaug.
     Din fericire, actorii au fost coordonati bine, si au iesit la lumina interpretari satisfacatoare si convingatoare.
     Scenariu e destul de slab. Au fost introduse multe personaje si scene de umplutara pentru ca... nimic. O ba da, de fapt: pentru ca... bani. Tauriel e in plus. Inteleg, filmul avea nevoie de un personaj feminin, dar Tauriel, in afara de a se lupta cu dibacie, altceva savuros nu ofera. E destul de cliseica, construita dupa stereotipul personajului feminin razboinic, si n-am prins o replica inteligenta din partea ei. Aparitia lui Legolas in film este oarecum logica, si nu fortata, avand in vedere ca e fiul lui Thranduil, dar e un personaj sec. O masinarie de lupta cu reflexe excelente si replici banale. Fara foarte multa carisma, mai paseaza cate o replica, maxim doua, demna de luat in seama pe parcursul filmului. Alfrid, mana dreapta a stapanului din Lake Town e doar o copie nereusita a lui Limba de Vierme, sfatuitorul lui Theoden din The Two Towers. Orcii, aproape deloc infricoasatoari, doar excesiv de hidoasi. Din seria personajelor inutile si stupide ii putem aminti si pe copii lui Bard.
     Acum sa trecem la personajele interesante ale filmului. Incepem cu Bilbo care e la fel de carismatic si amuzant. Gandalf a avut un rol aproximativ nesemnificativ in film, din pacate. Azog, omul urs, este iarasi un personaj reusit, dar cel mai mult mi-a placut de Bard (in afara de Bilbo, bineinteles), care a fost creat exact asa cum mi-l imaginasem in roman.
     Cand vine vorba de poveste, scenariul este imbarligat si are multe lipsuri cand vine vorba de continuitate. Avem parte de un triunghi amoros inutil. Tolkien nu punea accent pe intrigile romantice. Mai avem si o scena excesiv de lunga in barlogul lui Smaug. Bilbo nu se grabea deloc sa faca ceea ce trebuia sa faca, dragonul vorbea inutil, un dialog relativ irelevant fata de poveste, iar gnomii numai inteligenti nu erau. Si nici amenintarile sau atentatele dragonului vizavi de viata lui Bilbo nu ajutau prea mult, deoarece stim ca acesta o sa scape intreg din aceasta calatorie.
     Scena butoaielor a fost cea mai buna din film, urmata indeaproape de calatoria lui Gandalf, care desi nu apare in carte, in film s-a potrivit destul de bine.
     Per total, cvartetul de scenaristi a scris un scenariu demn de Tolkien, dar prea lung si imbarligat si la o prima si superficiala reimprospatare a memoriei, pot spune ca a fost adaptata o bucata mai mica din carte.
Hobbitul, cand vine vorba de actorie, exceleaza. Aproape toate interpretarile au fost convingatoare, remarcand iar talentul si genialitatea modesta al lui Martin Freeman. Mai adaugam aici si niste gnomi carismatici, si un rol foarte bun facut de Lee Pace care s-a cufundat din cap pana in picioare in pielea lui Thranduil.

     Bineinteles ca partea tehnica e excelent lucrata.
     Montajul mi se pare cel mai bine executat. Nu prea te lasa sa iti odihnesti privirea, fiind alert. Desi filmat realist avand in vedere cat de numeroase sunt scenele CGI, contrastele si culorile din unele scene nu prea te lasa sa savurezi imaginea in toata maretia ei. Din fericire, astfel de scene sunt rare. Rare sunt si cadrele largi, superbe cu care Jackson ne imbie si prin care descoperim cat de frumoasa e Noua Zeelanda, sau cat de priceputa este echipa de efecte speciale.
     Costumele si recuzita arata excelent, la fel si decorurile. Din ultimele vlog-uri ale lui Peter am aflat cu tristete ca multe decoruri au fost inlocuite de efecte speciale. Am amintit ca  acest lucru e trist?
     Coloana sonora e o alta bijuterie sonora din partea lui Howard Shore, din pacate pastreaza aceelasi registru ca si in primul film, dar am descoperit cu bucurie si melancolie si acorduri din filmele LotR.
     3D-ul nu ajuta prea mult filmul. Se pot numara pe degete scenele pentru care merita vizionat in 3D si din fericire scena butoaielor se afla printre ele.

     Ca sa ii dam drumul dragonului din barlog, adica sa concluzionam, spun doar doua lucruri:
           1. Hobbitul e satisfacator de bun si merita vazut la cinema.
           2. Daca Peter Jackson are de gand sa faca o trilogie din Scufita Rosie, as rezerva un loc in ultimul rand, care, contrar legendei, revendica premiul pentru cel mai bun rand din sala de cinema.

Regie: 8
Scenariu: 7
Actorie: 9
Atmosfera: 9

Nota: 8